Plutonierul adjutant din cadrul Inspectoratului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă Botoşani a acordat un interviu pentru broşura Moldova Business înainte de startul unei noi competiţii. Campionul mondial la ultramaratonul „The Track” de 522 de km din Australia din luna mai se pregăteşte de un ultramaraton în Africa. Acesta mai are în palmares ultramaratoane din China, Chile, Patagonia şi Antarctica. Impresionant este că pompierul aleargă pentru cauza copiilor cu autism.
Care va fi următoarea competiţie la care urmează să participaţi?
Următoarea competiţie va fi în perioada 10-14 noiembrie în Mozambic, Africa. Voi alerga 220 de km în cinci etape- trei zile voi fi în pădurea tropicală, trei zile pe malul oceanului Indian. Voi avea în spate un rucsac de 12 kg, ce va cuprinde mâncarea, cort pentru dormit, rachetă de semnalizare şi sac de dormit. Suntem aproximativ 20 de concurenţi la această cursă fiind o cursă exclusivistă. Doar cei cu un anumit palmares au acces. Dacă aş obţine o clasare bună în cinci competiţii, organizatorii oferă celui care obţine cel mai bun punctaj din cele cinci curse fonduri pentru finanţarea unui proiect de caritate
Care sunt cele cinci curse ce intră în competiţia pentru acest premiu?
Sunt curse care trebuie făcute în decurs de doi ani de zile. Eu am început cu cea din Australia, acum am în Africa şi ar fi bine să pot să continui în 2020 cu ultramaratoane care se organizează în Vietnam, Bolivia şi Suedia. Cred că suntem între 40 şi 50 de competitori care se luptă pentru premiul celor cinci curse. Mare parte din participanţii la aceste curse sunt sportivi de performanţă care reprezintă anumite branduri de echipamente şi de aici provine şi sursa lor de finanţare. Mie îmi este mai greu să obţin fondurile necesare participării, dar de fiecare dată Dumnezeu lucrează pentru mine şi au fost oameni aproape de mine şi am reuşit.
Cu cât timp înainte începeţi pregătirea înaintea unei asemenea competiţii?
În momentul în care termini o competiţie, deja începi pregătirea pentru următoarea. De regulă sunt 3 luni-3 luni şi jumătate între curse. În practică este destul de redusă această perioadă pentru că numai de recuperare, după competiţie, ai nevoie de măcar 2 luni. De obicei când vin în ţară după o competiţie am o singură zi pauză şi după mă duc la serviciu. Pentru a participa la aceste curse îmi iau concediu de odihnă şi este bine că am această posibilitate, însă îmi rup din timpul pe care l-aş putea petrece cu familia.
Legat de familie: cum reuşiţi să vă împărţiţi între antrenamente, competiţii, serviciu şi familie?
În ziua de serviciu mă trezesc la 4.00 ca să fac 20 de km de alergare. La serviciu mă pregătesc fizic specific atribuţiilor pe care le am. Din păcate nu am avut cum să fac un antrenament specific curselor la care am participat pentru că majoritatea au fost în deşert şi climatul din ţară la noi este diferit. Acum spre exemplu mă pregătesc pentru o cursă la temperaturi de peste 40 de grade şi la noi sunt cu 30 mai puţin. Pe de altă parte când am fost în Antarctica la noi era vara şi acolo au fost minus 40 de grade.
Aveţi timp să faceţi aclimatizarea înaintea curselor?
Din păcate nu am timp, cum fac sportivii de performanţă. Cei care trag la podium ajung în zona cursei cu cel puţin 20 de zile înainte pentru a se obişnui cu clima din zonă. Perioada de aclimatizare înseamnă costuri mari pe partea de logistică, ceea ce eu nu îmi permit.
Cum vă privesc acum ceilalţi sportivi, alături de care alergaţi, după rezultatele foarte bune obţinute la competiţii?
Am ajuns să fim ca o familie. Ne cunoaştem între noi, în mare parte, şi colegii apreciază efortul pe care îl fac şi cauza pentru care alerg. Încerc să susţin cauza copiilor cu autism. Mereu îmi spun că deşi nu sunt sportiv de performanţă sunt pompier. Pentru ei a fi pompier înseamnă a avea o pregătire mult pe medie.
Vă însoţeşte cineva în aceste curse. Aveţi o echipă?
Nu, de fiecare dată am mers doar eu şi Dumnezeu. Aici, acasă mă mai ajută în pregătire doamna profesoară Dana Vieriu de la Liceul cu Program Sportiv Botoşani. Tot ce am nevoie în timpul cursei pun la punct cu doamna profesoară, inclusiv partea de nutriţie. Ca şi parte din echipa mea mi-aş dori să fie aici în ţară cineva care să mă ajute să obţin finanţarea necesară participării la asemenea competiţii. Mi-ar prinde bine şi un om lângă mine care să mă ajute cu recuperarea şi un bun psiholog. Este foarte important să ai pe cineva lângă tine, indiferent în ce colţ de lume ai fi. Nu vorbesc aici de membri de familie pentru că nu vreau să vadă câtă suferinţă este la o asemenea cursă.
Ce ne puteţi spune despre cursa din Vietnam, următoarea pe lista de provocări?
-Cursa va fi în martie 2020 pe o distanţă de 250 de km. Va fi foarte mută umezeală şi foarte mare diferenţă de nivel pe parcursul traseului, undeva la 7.000 m. Fondurile necesare pentru această cursă ajung la aproximativ 5.000 de euro. Din aceşti bani taxa de înscriere este de 1.900 de euro şi bilete de avion 1.500 de euro. Restul trebuie să acopere cazarea, mâncarea şi echipamentul. Datorită rezultatului din Australia, unde am reuşit un nou record al cursului, organizatorul mă aşteaptă până în luna februarie cu taxa de înscrie, la începutul lunii martie aceasta va creşte până la 2.500 de euro.
